| 1.
|
TENTAT'IVĂ, tentative, s.f. Acţiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranţa izbânzii; încercare ( neizbutită). ♦ (Jur.) Încercare de a săvârsi o infracţiune. - Din fr. tentative. Sursă
: DEX'98
( 54599)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
TENTAT'IVĂ s. încercare. (O ~ de record.)
Sursă
: Sinonime
(214539)
- siveco |
| |
| 3.
|
tentat'ivă s. f., g.-d. art. tentat'ivei; pl. tentat'ive
Sursă
: DOR
(288100)
- siveco |
| |
| 4.
|
TENTAT'IV//Ă ~e f. 1) Acţiune prin care se încearcă să se ajungă la un rezultat; încercare. 2) jur. Încercare de a comite o infracţiune. /<fr. tentative
Sursă
: NODEX
(356597)
- siveco |
| |
|
|